Separarea viața profesionale de cea privată a devenit în toate statele membre ale Uniunii Europene vârful de lance al dreptului la egalitatea de gen.
Considerente legislative in UE
Concediul, ca mod de echilibrare a vieții profesionale cu cea personală.
Concediul are un rol major în echilibrarea vieții individului. Necesitatea de a avea un număr rezonabil de zile libere este esențială.
Programul de lucru flexibil
Autoritățile publice au fost chemate să ofere servicii adaptate îngrijirii adulților și minorilor aflați în dependență.
Vacanțele au jucat un rol major, dar s-au dovedit a fi ineficiente. In timp ce programul de lucru flexibil și, mai general, mecanismele de adaptare a timpului de lucru la timpul „nemuncă”, îndeplinesc mai bine obiectivul unei adevărate reconcilieri. Iată de ce aceste situațîi trebuie reținute prin prisma genului.
De exemplu, munca cu fracțiune de normă este descrisă ca un „mecanism relevant în organizații”.
„Flexicuritatea”
În 2012, legiuitorul spaniol a importat ideea de „flexicuritate” promovată de instituțiile Uniunii Europene și a promulgat Legea 3/2012 din 6 iulie 2012 privind măsuri urgente de reformă a pieței muncii. Capitolul III al acestuia se intitulează „măsuri care vizează creșterea flexibilitățîi interne a companiilor pentru compensarea distrugerii locurilor de muncă”. Utilizarea flexibilitățîi interne, ca instrument fundamental de angajabilitate, este inclusă în toate prevederile.
Reducerea timpului de muncă
Într-adevăr, capitolul II din Legea 35/2010 din 17 septembrie privind măsuri urgente pentru reforma pieței muncii, prevedea deja „măsuri de promovare a flexibilitățîi interne negociate în întreprinderi. Reducerea timpului de muncă fiind un instrument de „ajustare temporară a ocupării forței de muncă”.
Flexibilitatea internă în organizații
Este probabil ca în viitor să scadă numărul cererilor de reducere a zilei de muncă, iar numărul cererilor de adaptare fără reducerea zilei de muncă să crească. Deși acest lucru depinde în mod evident de situație, adaptarea zilei de lucru s-ar putea dovedi în practică a fi cea mai potrivită soluție, pentru atingerea echilibrului dorit.
Echilibru cultural
Mediul în care am crescut, maniera în care părinții au abordat această probleme, este un element esențial. Dacă am dobândit un patern „antreprenorial”, în care problemele de serviciu se împletesc cu cele din familie, va fi dificil să înțelegem o persoană care a trăit într-un mediu cu părinți având orare fixe și având crezul că problemele profesionale trebuiesc lăsate „la ușa locuinței familiei”.
De asemeni, un element important este cultura în care am crescut, știind că în Nordul Europei, a rămâne peste program la serviciu, duce la etichetarea persoanei care are acest obicei, ca fiind dezorganizată, fără abilitatea de a-și programa timpul, etc.
Programează timp pentru tine
Recomandarea este ca, timpul pentru sine să fie programat, întocmai ca activitățile profesionale. Astfel, ne vom fi valorizat în propria conștiință și -în aceeași măsură- vom fi creat un obicei sănătos și eficient, care să ne permită avem „un orar de care să ne ținem”.
Stăpânește situațiile neprevăzute
Cum adică ? Daca sunt neprevăzute, cum să…? Nu am zis să le prevezi, ci să le stăpânești. În general, ar fi bine ca intre întâlniri, să avem un interval de 15-20 de minute, astfel, ar putea fi „prevăzut” și un „neprevăzut”.
Prioritizarea sarcinilor
Nu toate activitățile sunt la fel de importante. Specialiștii au găsit soluția.
Sarcini:
Urgente dar mai puțin importante: Se deleagă
Urgente și importante: Fac
Neimportante și fară urgentă: Elimin
Important și fară urgentă: Planific
Crează obiceiuri:
Rutina poate fi benefică și -în tot cazul-reconfortantă.
Să zicem că 2 ore după ce ajungi acasă nu atingi smartfonul și nu deschizi televizorul. Mănânci la masă, într-o admosfera relaxantă și un decor plăcut. Faci o baie prelungită și nu un duș rapid.
Asculți muzică și savurezi o cină prelungită.
Toate acestea, vor duce la o un calm și echilibru în familie, ajutând și la un somn odihnitor și sănătos.
În loc de concluzie
Se vede foarte bine, că există o preocupare reala pe plan european pentru reglarea echilibrul între viața profesională și cea familială/personală. Totuși, nu trebuie să uităm și de micite ‚trucuri” pe care le putem face fiecare, indiferent de „pălăria” pe care o purtăm, cea de profesionist sau „bandana” de vacantă.
Ar mai fi de precizat și că acest echilibru între viața profesională și cea particulară/familială se mai numește „conciliere” sau „life balance” sau „work-life balance”sau….„compromis”.
Referinte bibliografice
https://we-loge.com/equilibre-vie-pro-vie-perso/
https://journals.openedition.org/rdctss/1107?lang=en
